Admitere la UTCN: află cum pregătește UTCN viitorii ingineri, ce rol are Inteligența Artificială și cum arată viața de student.
Interviu realizat de Eliza Voaides
Unde se termină copilăria… și când începe viața de adult?
În fiecare vară se repetă aceeași poveste.
Elevii ies din sala de Bacalaureat cu un amestec ciudat de emoții, oboseală și speranță. Telefonul începe să sune, mesajele curg: „Cum a fost?”, „Ai scris tot?”, „Ce notă crezi că iei?”
Pentru câteva ore, ai impresia că ai scăpat. Că ai trecut de cel mai greu examen din viață.
Până apare inevitabila întrebare…
„Și… la ce facultate dai?”
Ei bine, atunci începe adevăratul examen.
Dintr-odată, toată lumea are o recomandare. Părinții, profesorii, prietenii, vecinii.
Tu, în schimb, încerci doar să-ți imaginezi cum va arăta viața de după vară.
Pentru că alegerea unei facultăți nu înseamnă doar o diplomă. Înseamnă primul cămin, primii colegi care îți vor deveni prieteni, profesorii care îți vor schimba modul de a gândi, proiectele care îți vor fura câteva nopți de somn și cafeaua care, în sesiune, capătă statut de supererou.
Iar într-o lume în care Inteligența Artificială evoluează aproape de la o zi la alta, alegerea facultății înseamnă, mai mult ca oricând, alegerea locului în care înveți să construiești viitorul, nu doar să te adaptezi lui.
Cu toate aceste gânduri în minte, am vrut să stau de vorbă cu un om care trăiește tehnologia în fiecare zi. Prof. Dr. Habil. Eng. Oliviu Matei, cercetător, antreprenor, fondatorul companiei Holisun și profesor la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca.
Inteligența Artificială la examen. Ar trece admiterea la UTCN?
Eliza: Oliviu, hai să începem altfel decât într-un interviu clasic. Dacă Inteligența Artificială ar veni mâine la admitere la UTCN, ai declara-o admisă?
Oliviu: (zâmbește) Aș pune-o mai întâi să lucreze într-o echipă. Dacă reușește să-i convingă pe ceilalți că are dreptate fără să-i scoată din minți, are deja un avantaj. (râde)
Lăsând gluma la o parte, Inteligența Artificială este una dintre cele mai fascinante tehnologii pe care le trăim. Dar, oricât de spectaculoasă ar deveni, are nevoie de oameni bine pregătiți. AI nu înlocuiește competența, ci o amplifică.
Dacă îi pui întrebările potrivite și știi ce faci, poate deveni un partener extraordinar. Dacă nu… îți va răspunde foarte convingător, chiar și atunci când greșește.
La UTCN nu ne propunem să pregătim studenți care doar folosesc Inteligența Artificială. Vrem să formăm oamenii care o înțeleg, o dezvoltă și care vor crea următoarea generație de soluții bazate pe AI. Pentru că, la finalul zilei, Inteligența Artificială poate genera milioane de răspunsuri într-o secundă. Dar încă are nevoie de oameni care să pună întrebările potrivite.
Studenții de astăzi nu se mai pregătesc pentru joburile de ieri
Eliza: Oliviu, generația de astăzi este diferită. Învață altfel, gândește altfel și, sincer, își pierde răbdarea destul de repede. A trebuit să schimbați și voi modul în care se predă?
Oliviu: Absolut. Și cred că era momentul.
Lumea se schimbă într-un ritm incredibil, iar universitățile nu-și mai permit să rămână blocate în programe gândite acum douăzeci de ani.
Chiar dacă programele de licență au anumite limite, cred că am reușit să construim unul dintre cele mai moderne programe de studii de Calculatoare din România. Astăzi avem patru cursuri dedicate Inteligenței Artificiale, patru de securitate cibernetică și două dedicate Internetului Lucrurilor.
În același timp, am avut curajul să schimbăm și puțin filosofia primilor ani de facultate. Am redus o parte dintre cursurile obligatorii de matematică și am făcut loc disciplinelor care îi pregătesc pe studenți pentru tehnologiile cu care vor lucra imediat după absolvire.
Eliza: Probabil, mulți liceeni care citesc acum interviul, tocmai au zâmbit când ai spus că ați redus orele de matematică. (zâmbește)
Oliviu: (râde) Să nu se bucure prea tare! Matematica rămâne fundamentul ingineriei și nu poți construi fără ea.
Diferența este că noi vrem ca studenții să înțeleagă de ce o învață și unde o folosesc. Când vezi matematica într-un algoritm de Inteligență Artificială sau într-un sistem de securitate cibernetică, nu mai este doar o formulă pe tablă. Devine un instrument.
Iar acesta este, până la urmă, scopul nostru: să învețe pentru viață, nu doar pentru examen.
Nu mai concurăm cu facultatea din orașul vecin
Eliza: Spuneai mai devreme că pregătiți studenți pentru viitor. Dar cum arată, de fapt, viitorul unui absolvent?
Oliviu: Astăzi nu mai putem vorbi despre o piață locală a IT-ului.
Înainte, un absolvent concura cu cei din Cluj, București sau Timișoara. Astăzi concurează cu absolvenți din Paris, Amsterdam, Berlin sau din orice alt colț al lumii. Pandemia a accelerat enorm această schimbare.
Eliza: Sună puțin intimidant pentru un elev de clasa a XII-a…
Oliviu: Poate la prima vedere. Eu prefer să spun că este o oportunitate extraordinară.
Dacă ești bine pregătit, nu mai contează atât de mult orașul în care ai studiat. Contează ceea ce știi să faci.
Tocmai de aceea, filosofia noastră este una foarte pragmatică. Toate cursurile, atât la licență, cât și la master, pornesc din două direcții: nevoile reale ale industriei și proiectele de cercetare în care suntem implicați.
De fapt, așa au apărut și noile cursuri de Inteligență Artificială sau securitate cibernetică. Nu pentru că sunt „la modă”, ci pentru că sunt domeniile în care se construiește viitorul.
Și mai este ceva.
Un aparent dezavantaj s-a transformat, în timp, într-un avantaj enorm. Suntem o comunitate mai restrânsă decât alte universități tehnice, iar tocmai asta ne-a permis să ne adaptăm foarte repede.
Uneori, nu câștigă cel mai mare.
Câștigă cel care se adaptează primul.
Studenția nu începe în sala de curs. Începe în campus.
Eliza: Oliviu, până acum am vorbit despre programe de studiu, Inteligență Artificială și piața muncii. Dar hai să ieșim puțin din laborator și să vorbim despre viața de student. Dacă întreb zece absolvenți UTCN ce le lipsește cel mai mult din facultate, am senzația că foarte puțini îmi vor răspunde „examenul de luni dimineață”. (râde)
Oliviu: (râde) Da, cred că ai dreptate. N-am auzit pe nimeni spunând că îi este dor de examenul de la ora opt.
Știi ce îmi place cel mai mult la studenție? Că începe în sala de curs, dar adevărata ei poveste se scrie în afara ei.
În campus îți faci prieteni, înveți să lucrezi în echipă, descoperi oameni care au aceleași pasiuni ca tine și, fără să-ți dai seama, începi să te descoperi și pe tine.
Sigur, la UTCN avem cămine, biblioteci, săli de lectură, laboratoare moderne și toate condițiile pe care le aștepți de la o universitate. Dar acestea sunt doar decorul.
Spiritul unei universități îl fac oamenii.
Mi s-a întâmplat de multe ori să intru seara într-un laborator și să găsesc studenți care încă lucrau la un proiect. Nu pentru că îi obliga cineva. Ci pentru că voiau să afle dacă ideea lor chiar funcționează.
Cred că acolo se întâmplă magia.
Nu când profesorul explică o teorie, ci când studentul spune: „Hai să mai încercăm o dată!”
„Cele mai bune idei nu apar întotdeauna la curs.”
Eliza: Se spune că, în facultate, înveți la fel de mult de la colegi cum înveți de la profesori. Mit sau realitate?
Oliviu: Realitate. Și una foarte frumoasă.
Facultatea îți oferă cunoștințe. Colegii îți oferă perspective.
Foarte multe proiecte, startup-uri și chiar prietenii care durează o viață încep într-o cameră de cămin, într-un laborator sau în jurul unei mese din bibliotecă.
Eliza: Deci marile idei nu apar neapărat în timpul cursului?
Oliviu: (zâmbește) Uneori apar chiar după ce se termină.
Cele mai bune idei se nasc atunci când cineva spune: „Am o idee. Hai să vedem dacă merge!”
Asta este frumusețea unui campus universitar. Nu este doar locul în care vii să înveți. Este locul în care ai libertatea să experimentezi, să greșești, să o iei de la capăt și, de multe ori, să construiești ceva împreună cu alții.
Iar competența tehnică este importantă. Dar capacitatea de a lucra în echipă, de a comunica și de a avea încredere unii în alții este la fel de valoroasă.
„Peste zece ani…”
Eliza: Oliviu, hai să închidem cercul.
Mi-aș dori să facem un exercițiu de imaginație. Peste zece ani, unul dintre liceenii care citește astăzi acest interviu ar putea deveni antreprenor, cercetător sau chiar profesor la UTCN.
Dacă ai putea să-i lași un singur gând înainte să-și depună dosarul de admitere, care ar fi acela?
Oliviu: I-aș spune să aleagă cu mintea, dar și cu inima.
Facultatea nu este doar locul din care pleci cu o diplomă. Este locul în care înveți să gândești, să pui întrebări, să lucrezi alături de oameni și să ai curajul să încerci lucruri care, la început, par imposibile.
Tehnologia se va schimba.
Limbajele de programare se vor schimba.
Inteligența Artificială va evolua.
Probabil că peste zece ani vom vorbi despre lucruri pe care astăzi nici nu ni le imaginăm.
Dar un lucru va rămâne la fel: lumea va avea nevoie de oameni curioși, bine pregătiți și capabili să găsească soluții.
Dacă alegi o facultate doar pentru că este la modă, există riscul ca moda să treacă.
Dacă alegi un loc în care înveți să gândești, să creezi și să evoluezi, investiția aceea rămâne cu tine toată viața.
Și mai ales… nu-ți fie teamă să alegi un drum care te provoacă. Cele mai frumoase lucruri din viață nu se întâmplă în zona de confort.
Eliza: Îți mulțumesc, Oliviu!
Epilog
Am închis reportofonul și, pentru câteva clipe, am rămas privind notițele.
Mi-am dat seama că, în aproape o oră de conversație, Oliviu a vorbit surprinzător de puțin despre examene și surprinzător de mult despre oameni.
Despre curiozitate.
Despre profesori care inspiră.
Despre colegi care îți devin prieteni.
Despre proiecte care încep într-un laborator și ajung să schimbe lumea.
Poate că aici stă, de fapt, secretul unei facultăți bune.
Nu doar în ceea ce îi învață pe studenți.
Ci în ceea ce îi inspiră să devină.
Iar pentru cei care, vara aceasta, se întreabă „Și… la ce facultate dau?”, răspunsul nu îl va găsi nimeni în locul lor.
Dar, după conversația cu Oliviu Matei, am înțeles un lucru: facultatea potrivită nu este cea care îți promite un viitor.
Este cea care te pregătește să ți-l construiești.