De Ziua Prieteniei, o poveste cu umor despre diete, dulciuri și prieteni adevărați, cei care îți văd mereu calitățile, nu defectele.
De când mă știu, sunt la dietă. Cred că am atât de multă experiență în domeniu, încât aș putea scoate un ghid: „1001 diete începute cu entuziasm și abandonate lângă o prăjitură.” :)))
Unele persoane chiar au început să facă glume pe seama mea. Când mă văd, nici nu mă întreabă ce mai fac. Mă întreabă direct: „Ce fel de salată preferi?” :)))
Să te îngrași nu este deloc greu. Există o mulțime de motive pentru care aduni, fără să vrei, kilograme în plus. Eu nu mă pot lăuda că merg la sală sau că fac sport. Poate dacă aș fi mai activă, aș slăbi și mai sănătos. Până atunci, singurul meu exercițiu este să mă plimb printre rafturile cu dulciuri… și să rezist. Sau măcar să încerc. :)))
Când merg cu soțul meu la cumpărături și trecem pe lângă raionul cu prăjituri, mă uit lung la torturile acelea apetisante, de parcă ne-am despărțit în condiții neclare și încă sper la o împăcare. :)))
El are misiunea de a mă păzi, astfel încât să nu cad în ispită. Se uită zâmbind la mine și spune:
— Tutu, degeaba te uiți, nu cumpărăm dulciuri.
Eu, vrând să par o femeie puternică și stăpână pe situație, îi răspund puțin dezamăgită:
— Nici nu voiam…
Doar că, în timp ce spun asta, ochii mei mai aruncă o ultimă privire către galantarele cu prăjituri, ca într-o scenă dramatică dintr-un film romantic. :)))
Pentru a scăpa de această dependență, probabil ar trebui să apelez la doamna doctor Magda Doca, un medic psihiatru de excepție, cu care colaborez de foarte mult timp pe partea de marketing. Singura problemă este că dumneaei nu știe că și eu am o dependență… cea de dulciuri. :)))
Dacă ar fi în București, 100% aș merge la cabinetul dumneaei pentru o „cură” de Stimulare Magnetică Transcraniană (TMS). Dar cabinetul este tocmai în Galați… și parcă prăjiturile sunt mai aproape decât Galațiul. :)))
Se spune că oamenii care țin la tine nu-ți văd defectele. Pot confirma că este perfect adevărat.
La un moment dat am hotărât să mă las de cafea. Am rugat-o pe prietena mea, Irina Cristescu (Lumea Irinei ), ca atunci când merg la ea și îi cer cafea (Irina cumpăra întotdeauna capsule când știa că urmează să vin), să nu-mi dea.
I-am spus foarte hotărât:
— Irinuca, dacă vin la tine și îți cer cafea, spune că nu ai. Zi că ai uitat să cumperi. M-am hotărât să mă las!
La scurt timp am vizitat-o și… după cinci minute:
— Irinuca, îmi faci și mie o cafea?
Fără să clipească, a deschis dulapul, a luat capsula și mi-a făcut cafeaua. :))))
În timp ce o savuram cu mare plăcere, am întrebat-o:
— Irinuca, parcă ți-am spus să nu-mi mai dai cafea…
Răspunsul ei chiar m-a emoționat:
— Te uitai cu atâta jind la aparatul de făcut cafea, încât n-am putut să te refuz.
— Păi, Irinuca, nu ți-am spus că sunt la dietă și că vreau să slăbesc?
Mi-a răspuns cu aceeași blândețe:
— Eu cred că tu exagerezi. Nu ești deloc grasă. Arăți foarte bine.
Și atunci mi-am dat seama că oamenii dragi chiar nu-ți văd defectele. În ochii lor se plimbă doar ceea ce este frumos.
Dar să mă întorc la kilogramele de care încerc să scap.
Într-o seară m-a contactat prietena mea, LAURA RAD Consultant Generali. Din vorbă în vorbă, i-am spus că mă chinui să slăbesc și că, dacă nici de data aceasta nu reușesc, voi recurge la injecțiile de slăbit. Eu aș fi preferat chiar să mă operez, dar medicul meu nu a fost de acord.
Laura mi-a recomandat să mănânc semințe de chia hidratate, semințe de in și iaurt.
Recunosc, am privit recomandarea cu destul scepticism. Mă gândeam că, dacă era atât de simplu, probabil toate cofetăriile ar fi dat faliment de mult. :)))
Totuși, am zis să încerc.
Și surpriză! Kilogramele au început să dispară ca prin magie.
Nu pentru că semințele ar topi grăsimea peste noapte, dacă făceau asta, dadea faliment industria farmaceutică , ci pentru că sunt extrem de sățioase și nu prea îmi mai vine să mănânc aproape nimic toată ziua.
Fac asta de 2 luni și sunt foarte mulțumită de ceea ce văd în oglindă.
Singura mea teamă este să nu mă viziteze iar celebrul efect Yo-Yo… că ne cunoaștem de prea mulți ani și parcă apare în viața mea fără să-l invit. :)))
Dragii mei!
Am scris acest mesaj nu pentru a scoate în evidență stilul meu de viață sau lupta cu kilogramele în plus, ci pentru a vorbi despre ceva mult mai important: prietenia.
Oamenii care îți sunt cu adevărat prieteni vor vedea în tine doar ceea ce este frumos. Îți vor recunoaște calitățile, te vor încuraja atunci când ai nevoie și îți vor fi alături necondiționat. Uneori, chiar și atunci când tu îți vezi doar defectele, ei îți vor aminti cât de valoros ești.
Vă doresc din suflet să aveți parte doar de prieteni adevărați, oameni care să vă fie alături la bine și la greu, care să vă facă viața mai frumoasă și să vă ofere, prin simpla lor prezență, motive să zâmbiți.
La mulți ani tuturor prieteniilor sincere! 