Gelozia: când iubirea se transformă în obsesie. Un interviu despre gelozia patologică, traume și comportamente extreme.
„Mă iubește… sau mă distruge?” — momentul în care pasiunea devine obsesie și pericol psihologic
Un dialog între jurnalista Eliza Voaides și Dr. Magda Doca
Nu de puține ori am fost întrebată dacă sunt geloasă.
Și aproape de fiecare dată am răspuns zâmbind:
„Nu. Sunt Vărsător. Noi, Vărsătorii, suntem raționali.”
Era un răspuns elegant. Poate chiar convingător. Sau poate doar o armură frumoasă peste un adevăr pe care mulți dintre noi îl ascundem: nimeni nu este complet imun la gelozie.
Pentru că, indiferent cât de puternic te crezi, viața găsește momentul perfect să te așeze față în față cu cele mai incomode emoții. Uneori prin iubire. Alteori prin frică. Prin abandon. Prin comparație. Prin pierdere.
Și atunci apare acel gol ciudat în stomac.
Acea neliniște pe care nu o poți explica logic.
Acea nevoie absurdă de a verifica, de a controla, de a înțelege.
Acel gând care începe discret și sfârșește prin a ocupa tot spațiul minții.
Gelozia.
Un cuvânt simplu, dar care poate ascunde anxietate, traume, obsesie, violență și, în unele cazuri, adevărate patologii psihiatrice.
Dar unde se termină gelozia normală și unde începe boala?
Despre toate acestea am discutat cu doamna Dr. Magda Doca, medic primar psihiatru, într-un interviu amplu despre mecanismele psihice ale geloziei, formele patologice ale acesteia și despre felul în care o emoție profund umană poate deveni o tulburare periculoasă.
Reporter EV. : Doamna doctor, ce este, de fapt, gelozia din punct de vedere medical ? Este o emoție normală?
Dr. Magda Doca:
Da, gelozia este, în primul rând, o emoție umană normală. Ea apare atunci când percepem o amenințare asupra unei relații importante pentru noi. Practic, creierul reacționează la posibilitatea pierderii unei persoane față de care există atașament emoțional.
Din punct de vedere neurobiologic, gelozia activează zone cerebrale implicate în anxietate, durere emoțională și răspuns la stres. Crește nivelul cortizolului și apare o stare de hiper-vigilență. Persoana începe să interpreteze excesiv gesturi, cuvinte, comportamente.
Problema nu este existența geloziei, ci intensitatea și modul în care aceasta ne afectează comportamentul și contactul cu realitatea.
Sindromul Othello — forma extremă a geloziei patologice
Reporter EV.: Când putem spune că gelozia devine patologică?
Dr. Magda Doca:
În momentul în care gelozia depășește granița unei reacții emoționale și începe să domine viața individului. Există câteva semnale foarte clare:
- verificarea obsesivă a telefonului;
- control permanent;
- suspiciuni fără dovezi;
- interogatorii repetitive;
- interpretarea paranoică a unor situații banale;
- urmărirea partenerului;
- imposibilitatea de a controla gândurile legate de infidelitate.
În forme severe, apare ceea ce noi numim delir de gelozie sau Sindromul Othello.
Aici nu mai discutăm despre nesiguranță emoțională, ci despre o convingere fixă, irațională, imposibil de combătut logic. Persoana este convinsă că partenerul o înșală, chiar și în absența oricărei dovezi.
Reporter EV: Ați întâlnit cazuri în care gelozia a dus la acte extreme?
Dr. Magda Doca:
Din păcate, da.
În psihiatrie și criminologie există numeroase cazuri documentate în care gelozia patologică a fost factor declanșator pentru:
- agresiuni severe;
- violență domestică;
- omor;
- suicid;
- omor urmat de suicid.
Persoana trăiește într-o tensiune psihică permanentă. Mintea începe să producă scenarii obsesive, iar emoțiile devin atât de intense încât uneori apare pierderea controlului impulsurilor.
Există studii care arată că gelozia romantică este unul dintre cele mai frecvente motive asociate cu violența interpersonală severă.
De asemenea, cercetări publicate în The American Journal of Psychiatry au demonstrat că delirul de gelozie apare frecvent asociat cu:
- alcoolism cronic;
- tulburări delirante;
- schizofrenie;
- boala Parkinson;
- demențe neurodegenerative.
În astfel de situații, riscul de comportament violent crește semnificativ.
Reporter EV: De ce unii oameni spun: „Nu mă pot controla când sunt gelos”? Chiar există o pierdere a controlului?
Dr. Magda Doca:
Da, există.
În stările intense de gelozie, cortexul prefrontal, zona responsabilă de rațiune și control, poate fi „acoperit” de activarea emoțională puternică a sistemului limbic, în special a amigdalei cerebrale.
Cu alte cuvinte, emoția devine mai puternică decât logica.
Persoana simte:
- panică;
- abandon;
- furie;
- umilință;
- frică extremă.
Uneori apare o reacție impulsivă violentă înainte ca mintea să proceseze consecințele.
Asta nu înseamnă că violența este justificată. Dar, medical vorbind, explică de ce anumite persoane pot avea reacții extreme.
Reporter EV: Există legătură între gelozie și traumele din copilărie?
Dr. Magda Doca:
Foarte mare.
Mulți pacienți cu gelozie excesivă au în spate:
- abandon emoțional;
- părinți reci afectiv;
- infidelitate în familie;
- umilințe;
- relații toxice timpurii;
- lipsă de siguranță emoțională.
Copilul care crește într-un mediu instabil dezvoltă ceea ce numim anxietate de atașament. La maturitate, orice posibilă pierdere afectivă este percepută ca un pericol major.
Practic, gelozia devine un mecanism de apărare împotriva abandonului.
Tipurile de gelozie explicate de psihiatru
Reporter EV: Există mai multe tipuri de gelozie?
Dr. Magda Doca:
Da. În literatura psihiatrică sunt descrise mai multe forme.
- Gelozia normală
Este tranzitorie și proporțională cu contextul. Persoana își păstrează contactul cu realitatea.
- Gelozia anxioasă
Apare la persoane cu stimă de sine scăzută și teamă permanentă de abandon.
- Gelozia obsesivă
Gândurile devin repetitive, intruzive, greu de controlat. Persoana verifică obsesiv și caută confirmări.
- Gelozia delirantă
Este cea mai severă formă. Apar convingeri false și fixe privind infidelitatea partenerului.
Aceasta necesită intervenție psihiatrică.
Cum alimentează rețelele sociale gelozia obsesivă
Reporter EV: Rețelele sociale au amplificat acest fenomen?
Dr. Magda Doca:
Enorm.
Astăzi există acces permanent la viața celuilalt:
- „last seen”;
- like-uri;
- reacții;
- conversații;
- fotografii;
- comparații sociale continue.
Pentru un creier anxios, aceste informații devin combustibil pentru suspiciune.
Vedem tot mai frecvent comportamente compulsive:
- verificarea telefonului partenerului în timpul nopții;
- monitorizarea online constantă;
- interpretarea obsesivă a activității de pe social media.
În unele cazuri, aceste comportamente seamănă foarte mult cu dependențele.
Terapia TMS — o soluție modernă pentru controlul emoțiilor
Reporter EV: Poate fi tratată gelozia patologică?
Dr. Magda Doca:
Da. Și cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le audă oamenii care trăiesc în acest tip de suferință: gelozia patologică se poate trata.
Problema este că foarte puțini cer ajutor la timp.
Majoritatea ajung la psihiatru sau psihoterapeut abia în momentul în care relația este deja distrusă, când apar acte de violență, depresie severă, tentative suicidare sau episoade obsesive imposibil de controlat.
Mulți pacienți spun:
„Știu că exagerez, dar nu mă pot opri.”
sau
„Îmi promit că nu mai verific telefonul, dar după câteva ore o iau de la capăt.”
Aici vedem deja că nu mai vorbim despre o simplă emoție, ci despre un mecanism compulsiv și anxios care consumă întreaga viață psihică.
Din punct de vedere medical, tratamentul depinde foarte mult de severitatea simptomelor și de cauza din spatele geloziei.
Pentru formele moderate, psihoterapia poate avea rezultate extraordinare. În special terapia cognitiv-comportamentală ajută pacientul să identifice:
- gândurile iraționale;
- interpretările catastrofice;
- frica de abandon;
- nevoia excesivă de control;
- tiparele emoționale repetate.
Pacientul învață, practic, să diferențieze realitatea de scenariile create de anxietate.
De exemplu, o persoană geloasă patologic poate interpreta un simplu mesaj întârziat ca dovadă de infidelitate. Creierul intră automat într-un scenariu de panică:
„Nu răspunde. Sigur este cu altcineva.”
În terapie, pacientul învață să observe acest mecanism și să îl oprească înainte să devină obsesiv.
Există și situații în care gelozia ascunde alte tulburări psihiatrice:
- depresie;
- tulburări de personalitate;
- tulburare obsesiv-compulsivă;
- dependență de alcool;
- tulburări delirante;
În aceste cazuri este nevoie și de tratament medicamentos.
În formele severe, mai ales în delirul de gelozie, pot fi necesare:
- antidepresive;
- anxiolitice;
- stabilizatori ai dispoziției
- antipsihotice
Pentru că, uneori, persoana își pierde complet capacitatea de a evalua realist situația.
Am avut pacienți care instalaseră camere ascunse în casă.
Pacienți care urmăreau kilometri întregi partenerul.
Pacienți care nu mai dormeau nopți întregi încercând să găsească „probe”.
Și ceea ce este foarte important de înțeles: pentru ei, suferința este reală. Chiar dacă suspiciunile nu au fundament.
Studiile clinice sugerează că gelozia patologică are mecanisme comune cu tulburările obsesive și cu dependențele comportamentale.
Date din literatura științifică recentă arată că persoanele cu gelozie obsesivă prezintă hiperactivitate în circuitele cerebrale implicate în:
- recompensă;
- anxietate;
- anticiparea amenințării.
Practic, creierul rămâne blocat într-o stare de alertă continuă.
De asemenea, alte cercetări de specialitate au demonstrat că respingerea emoțională și gelozia activează aceleași regiuni cerebrale implicate în durerea fizică. De aceea mulți pacienți descriu gelozia ca pe o „durere reală”, nu doar emoțională.
În ultimii ani, în anumite cazuri, se discută tot mai mult și despre utilizarea Terapiei TMS — Stimularea Magnetică Transcraniană.
Aceasta este o metodă non-invazivă, folosită deja în depresie, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă și dependențe.
TMS acționează prin stimularea anumitor regiuni cerebrale implicate în controlul emoțional și impulsivitate.
În cazul pacienților cu gelozie obsesivă, terapia poate ajuta la:
- reducerea gândurilor intruzive;
- scăderea anxietății;
- îmbunătățirea controlului emoțional;
- diminuarea comportamentelor compulsive.
Desigur, TMS nu este o „pastilă miraculoasă” și nu înlocuiește psihoterapia, dar poate deveni o opțiune extrem de valoroasă în cazurile rezistente la tratamentele clasice.
Mai ales când gelozia face parte dintr-un tablou mai complex de depresie, anxietate sau tulburare obsesiv-compulsivă.
Reporter EV: Gelozia patologică apare în perioade ciclice? Există anumiți factori care declanșează criza?
Dr. Magda Doca:
Da. Foarte frecvent evoluează ciclic.
Rareori persoana rămâne permanent într-o stare maximă de gelozie. De obicei există perioade aparent liniștite, urmate de episoade intense declanșate de anumite situații.
Criza poate fi activată de:
- frica de abandon;
- distanțarea emoțională a partenerului;
- lipsa atenției;
- conflicte de cuplu;
- infidelități anterioare;
- consumul de alcool;
- stresul;
- oboseala;
- scăderea stimei de sine;
- rețelele sociale;
- comparația cu alte persoane.
Uneori este suficient un detaliu banal:
- un mesaj văzut târziu,
- schimbare de ton,
- ieșire în oraș,
- un like pe o fotografie.
Pentru un creier vulnerabil emoțional, acel detaliu devine „dovada” care reactivează întreaga anxietate.
Din punct de vedere neurobiologic, în timpul acestor episoade apare o hiperactivare a sistemului limbic, zona emoțională a creierului, asociată cu reducerea controlului cognitiv exercitat de cortexul prefrontal.
Cu alte cuvinte, emoția preia controlul.
De aceea, persoana poate trece foarte rapid:
de la suspiciune, la obsesie,apoi la furie,iar uneori la comportamente extreme.
Reporter EV: Putem preveni aceste crize dacă avem alături o persoană cu gelozie patologică?
Dr. Magda Doca:
Aici trebuie să fim foarte atenți.
Mulți parteneri ajung să trăiască într-o stare permanentă de adaptare:
- evită anumite discuții;
- renunță la prieteni;
- își schimbă comportamentul;
- dau explicații continue;
încearcă permanent să „nu declanșeze” gelozia.
Dar adevărul este că nimeni nu poate controla complet anxietatea patologică a altei persoane.
Da, comunicarea calmă, siguranța emoțională și terapia pot ajuta enorm.
Însă partenerul nu trebuie să devină „medicamentul” celuilalt.
Pentru că, în timp, apare epuizarea psihică.
Există însă câteva lucruri importante care pot reduce intensitatea episoadelor:
- stabilirea limitelor sănătoase;
- comunicarea clară;
- evitarea jocurilor emoționale;
- reducerea conflictelor agresive;
- terapia individuală;
- terapia de cuplu;
- tratarea anxietății sau depresiei asociate.
În formele severe, fără ajutor specializat, crizele tind să se repete și să se agraveze.
Concluzie
Pentru unii, gelozia rămâne doar o rană trecătoare.
Pentru alții, gelozia devine o obsesie care le consumă mintea, relațiile și, uneori, însăși viața. Tocmai de aceea, ajutorul specializat este esențial, pentru ca această suferință, care poate părea uneori un adevărat infern emoțional, să poată fi transformată în echilibru, liniște și o viață trăită în mod firesc.
Programări: 0743 078 463
Dr. Magda Doca
Medic primar psihiatru
Certificare clinică internațională în Stimulare Magnetică Transcraniană (TMS) – The Academy of Brain Stimulation